dumiri

Romanian

Etymology

Borrowed from Bulgarian домеря (domerja, “to measure to the end”), from меря (merja, “to measure”), from Proto-Slavic *měriti (“to measure”), from *měra (“measure”).

Verb

a dumiri (third-person singular present dumirește, past participle dumirit) 4th conjugation

  1. to realize, to understand

Conjugation

    conjugation of dumiri (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a dumiri
gerund dumirind
past participle dumirit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dumiresc dumirești dumirește dumirim dumiriți dumiresc
imperfect dumiream dumireai dumirea dumiream dumireați dumireau
simple perfect dumirii dumiriși dumiri dumirirăm dumirirăți dumiriră
pluperfect dumirisem dumiriseși dumirise dumiriserăm dumiriserăți dumiriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dumiresc să dumirești să dumirească să dumirim să dumiriți să dumirească
imperative — tu — — voi —
affirmative dumirește dumiriți
negative nu dumiri nu dumiriți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.