duoden
Romanian
Etymology
Borrowed from French duodénum.
Noun
duoden n (plural duodenuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | duoden | duodenul | duodenuri | duodenurile | |
| genitive-dative | duoden | duodenului | duodenuri | duodenurilor | |
| vocative | duodenule | duodenurilor | |||