duopol
Romanian
Etymology
Noun
duopol n (plural duopoluri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | duopol | duopolul | duopoluri | duopolurile | |
| genitive-dative | duopol | duopolului | duopoluri | duopolurilor | |
| vocative | duopolule | duopolurilor | |||