duriță
Romanian
Etymology
Noun
duriță f (plural durițe)
- diminutive of dură
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | duriță | durița | durițe | durițele | |
| genitive-dative | durițe | duriței | durițe | durițelor | |
| vocative | duriță, durițo | durițelor | |||