durui
Latin
Verb
dūruī
- first-person singular perfect active indicative of dūrēscō
Romanian
Etymology
Verb
a durui (third-person singular present duruie, past participle duruit) 4th conjugation
- to rumble
Conjugation
conjugation of durui (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a durui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | duruind | ||||||
| past participle | duruit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | durui | durui | duruie | duruim | duruiți | duruie | |
| imperfect | duruiam | duruiai | duruia | duruiam | duruiați | duruiau | |
| simple perfect | duruii | duruiși | durui | duruirăm | duruirăți | duruiră | |
| pluperfect | duruisem | duruiseși | duruise | duruiserăm | duruiserăți | duruiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să durui | să durui | să duruie | să duruim | să duruiți | să duruie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | duruie | duruiți | |||||
| negative | nu durui | nu duruiți | |||||
Western Cham
Etymology
Cognate with Eastern Cham daruai. Compare Malay duri.
Pronunciation
- IPA(key): /du.ɣuɪ/
Noun
durui