eșantiona

Romanian

Etymology

Borrowed from French échantillonner.

Verb

a eșantiona (third-person singular present eșantionează, past participle eșantionat) 1st conjugation

  1. to sample

Conjugation

    conjugation of eșantiona (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a eșantiona
gerund eșantionând
past participle eșantionat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present eșantionez eșantionezi eșantionează eșantionăm eșantionați eșantionează
imperfect eșantionam eșantionai eșantiona eșantionam eșantionați eșantionau
simple perfect eșantionai eșantionași eșantionă eșantionarăm eșantionarăți eșantionară
pluperfect eșantionasem eșantionaseși eșantionase eșantionaserăm eșantionaserăți eșantionaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să eșantionez să eșantionezi să eșantioneze să eșantionăm să eșantionați să eșantioneze
imperative — tu — — voi —
affirmative eșantionează eșantionați
negative nu eșantiona nu eșantionați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.