eșua

Romanian

Etymology

Borrowed from French échouer.

Pronunciation

  • IPA(key): /e.ʃuˈa/
  • Rhymes: -a
  • Hyphenation: e‧șu‧a

Verb

a eșua (third-person singular present eșuează, past participle eșuat) 1st conjugation (intransitive)

  1. (of pursuits or people) to fail
    Planul a eșuat.
    The plan failed.
    Am eșuat în a duce la sfârșit planul.
    I failed in following the plan trough.
  2. (nautical, by extension of whales) to ground, run aground, to beach

Conjugation

    conjugation of eșua (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a eșua
gerund eșuând
past participle eșuat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present eșuez eșuezi eșuează eșuăm eșuați eșuează
imperfect eșuam eșuai eșua eșuam eșuați eșuau
simple perfect eșuai eșuași eșuă eșuarăm eșuarăți eșuară
pluperfect eșuasem eșuaseși eșuase eșuaserăm eșuaserăți eșuaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să eșuez să eșuezi să eșueze să eșuăm să eșuați să eșueze
imperative — tu — — voi —
affirmative eșuează eșuați
negative nu eșua nu eșuați

Derived terms

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.