echilibru

Romanian

Etymology

Borrowed from French équilibre, from Latin aequilībrium.

Pronunciation

  • IPA(key): /ekiˈlibru/

Noun

echilibru n (plural echilibre)

  1. equilibrium
  2. balance, footing
    a-și pierde echilibrul
    to lose one's footing

Declension

Declension of echilibru
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative echilibru echilibrul echilibre echilibrele
genitive-dative echilibru echilibrului echilibre echilibrelor
vocative echilibrule echilibrelor

Antonyms

See also