eclesier
Romanian
Etymology
From eclezie + -ar.
Noun
eclesier m (plural eclesieri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | eclesier | eclesierul | eclesieri | eclesierii | |
| genitive-dative | eclesier | eclesierului | eclesieri | eclesierilor | |
| vocative | eclesierule | eclesierilor | |||
References
- eclesier in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN