einriði

Old Norse

Etymology

ein- + -riði

Noun

einriði m

  1. used of Thor; literally “one who rides alone”

Declension

Declension of einriði (weak an-stem)
masculine singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative einriði einriðinn einriðar einriðarnir
accusative einriða einriðann einriða einriðana
dative einriða einriðanum einriðum einriðunum
genitive einriða einriðans einriða einriðanna

Descendants

  • Old Swedish: ainriþi