eleganță
See also: eleganta
Romanian
Etymology
Borrowed from French élégance.
Noun
eleganță f (uncountable)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | eleganță | eleganța | eleganțe | eleganțele | |
| genitive-dative | eleganțe | eleganței | eleganțe | eleganțelor | |
| vocative | eleganță, eleganțo | eleganțelor | |||
Related terms
Further reading
- “eleganță”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025