elevare

See also: elevaré

Italian

Etymology

From Latin ēlevāre.

Pronunciation

  • IPA(key): /e.leˈva.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: e‧le‧và‧re

Verb

elevàre (first-person singular present elèvo or (elevated style) èlevo[1], first-person singular past historic elevài, past participle elevàto, auxiliary avére)

  1. to put up (a wall, etc.)
  2. to raise or lift
  3. to elevate

Conjugation

Derived terms

References

  1. ^ elevo in Luciano Canepari, Dizionario di Pronuncia Italiana (DiPI)

Further reading

  • elevare in Treccani.it – Vocabolario Treccani on line, Istituto dell'Enciclopedia Italiana

Anagrams

Latin

Verb

ēlevāre

  1. inflection of ēlevō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From eleva +‎ -re.

Noun

elevare f (plural elevări)

  1. elevation
    Synonym: elevație

Declension

Declension of elevare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative elevare elevarea elevări elevările
genitive-dative elevări elevării elevări elevărilor
vocative elevare, elevareo elevărilor

References

  • elevare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

elevare

  1. first/third-person singular future subjunctive of elevar