emendare

Italian

Etymology

From Latin ēmendāre.

Pronunciation

  • IPA(key): /e.menˈda.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: e‧men‧dà‧re

Verb

emendàre (first-person singular present emèndo, first-person singular past historic emendài, past participle emendàto, auxiliary avére)

  1. (transitive, law) to amend (a law)
  2. (transitive) to emend (a text) (to correct, to remove defects)
  3. (transitive, agriculture) to modify the constitution of (land) to make it more productive

Conjugation

Anagrams

Latin

Pronunciation

Verb

ēmendāre

  1. inflection of ēmendō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From emenda +‎ -re.

Noun

emendare f (plural emendări)

  1. correction

Declension

Declension of emendare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative emendare emendarea emendări emendările
genitive-dative emendări emendării emendări emendărilor
vocative emendare, emendareo emendărilor

References

  • emendare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

emendare

  1. first/third-person singular future subjunctive of emendar