epicurist

Dutch

Alternative forms

  • Epicurist (superseded, dated)

Etymology

From Epicurus +‎ -ist.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˌeː.pi.kyˈrɪst/
  • Audio:(file)
  • Hyphenation: epi‧cu‧rist
  • Rhymes: -ɪst

Noun

epicurist m (plural epicuristen)

  1. Epicurean (follower of Epicureanism) [from 16th c.]
    Synonym: epicureeër

Derived terms

Romanian

Etymology

From epicureu +‎ -ist.

Adjective

epicurist m or n (feminine singular epicuristă, masculine plural epicuriști, feminine and neuter plural epicuriste)

  1. epicurean

Declension

Declension of epicurist
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite epicurist epicuristă epicuriști epicuriste
definite epicuristul epicurista epicuriștii epicuristele
genitive-
dative
indefinite epicurist epicuriste epicuriști epicuriste
definite epicuristului epicuristei epicuriștilor epicuristelor