epila

Romanian

Etymology

Borrowed from French épiler.

Verb

a epila (third-person singular present epilează, past participle epilat) 1st conjugation

  1. to epilate

Conjugation

    conjugation of epila (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a epila
gerund epilând
past participle epilat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present epilez epilezi epilează epilăm epilați epilează
imperfect epilam epilai epila epilam epilați epilau
simple perfect epilai epilași epilă epilarăm epilarăți epilară
pluperfect epilasem epilaseși epilase epilaserăm epilaserăți epilaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să epilez să epilezi să epileze să epilăm să epilați să epileze
imperative — tu — — voi —
affirmative epilează epilați
negative nu epila nu epilați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.