epitalam
Romanian
Etymology
Borrowed from French épithalame.
Pronunciation
- IPA(key): /e.pi.taˈlam/
Noun
epitalam n (plural epitalamuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | epitalam | epitalamul | epitalamuri | epitalamurile | |
| genitive-dative | epitalam | epitalamului | epitalamuri | epitalamurilor | |
| vocative | epitalamule | epitalamurilor | |||