erupere
Latin
Verb
ērūpēre
- third-person plural perfect active indicative of ērumpō
Romanian
Etymology
Noun
erupere f (plural eruperi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | erupere | eruperea | eruperi | eruperile | |
| genitive-dative | eruperi | eruperii | eruperi | eruperilor | |
| vocative | erupere, erupereo | eruperilor | |||