eschiva

Romanian

Etymology

Borrowed from French esquiver.

Verb

a eschiva (third-person singular present eschivează, past participle eschivat) 1st conjugation

  1. to shirk

Conjugation

    conjugation of eschiva (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a eschiva
gerund eschivând
past participle eschivat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present eschivez eschivezi eschivează eschivăm eschivați eschivează
imperfect eschivam eschivai eschiva eschivam eschivați eschivau
simple perfect eschivai eschivași eschivă eschivarăm eschivarăți eschivară
pluperfect eschivasem eschivaseși eschivase eschivaserăm eschivaserăți eschivaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să eschivez să eschivezi să eschiveze să eschivăm să eschivați să eschiveze
imperative — tu — — voi —
affirmative eschivează eschivați
negative nu eschiva nu eschivați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.