etala

Romanian

Etymology

Borrowed from French étaler.

Verb

a etala (third-person singular present etalează, past participle etalat) 1st conjugation

  1. to display

Conjugation

    conjugation of etala (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a etala
gerund etalând
past participle etalat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present etalez etalezi etalează etalăm etalați etalează
imperfect etalam etalai etala etalam etalați etalau
simple perfect etalai etalași etală etalarăm etalarăți etalară
pluperfect etalasem etalaseși etalase etalaserăm etalaserăți etalaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să etalez să etalezi să etaleze să etalăm să etalați să etaleze
imperative — tu — — voi —
affirmative etalează etalați
negative nu etala nu etalați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.