etatist
Romanian
Etymology
Borrowed from French étatiste.
Adjective
etatist m or n (feminine singular etatistă, masculine plural etatiști, feminine and neuter plural etatiste)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | etatist | etatistă | etatiști | etatiste | |||
| definite | etatistul | etatista | etatiștii | etatistele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | etatist | etatiste | etatiști | etatiste | |||
| definite | etatistului | etatistei | etatiștilor | etatistelor | ||||
Noun
etatist m (plural etatiști)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | etatist | etatistul | etatiști | etatiștii | |
| genitive-dative | etatist | etatistului | etatiști | etatiștilor | |
| vocative | etatistule | etatiștilor | |||
References
- etatist in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN