evacuator

English

Etymology

From evacuate +‎ -or.

Noun

evacuator (plural evacuators)

  1. One who evacuates; a nullifier.
    • 1644, Henry Hammond, Practical Catechism:
      In which words sure He doth not pitch on the name of scribes and Pharisees, peculiarly as those that were the greatest evacuators of the law by their own hypocritical practices or false glosses in some particulars []
  2. An agent for emptying, especially an instrument for removing fragments of stone from the bladder after litholapaxy.

Latin

Verb

ēvacuātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of ēvacuō

Romanian

Etymology

Borrowed from French évacuateur.

Adjective

evacuator m or n (feminine singular evacuatoare, masculine plural evacuatori, feminine and neuter plural evacuatoare)

  1. evacuatory

Declension

Declension of evacuator
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite evacuator evacuatoare evacuatori evacuatoare
definite evacuatorul evacuatoarea evacuatorii evacuatoarele
genitive-
dative
indefinite evacuator evacuatoare evacuatori evacuatoare
definite evacuatorului evacuatoarei evacuatorilor evacuatoarelor

Noun

evacuator n (plural evacuatori)

  1. evacuator

Declension

Declension of evacuator
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative evacuator evacuatorul evacuatori evacuatorile
genitive-dative evacuator evacuatorului evacuatori evacuatorilor
vocative evacuatorule evacuatorilor

References

  • evacuator in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN