eviscerare

See also: evisceraré

Italian

Etymology

Borrowed from Latin ēviscerāre, from viscera (bowels).

Pronunciation

  • IPA(key): /e.viʃ.ʃeˈra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: e‧vi‧sce‧rà‧re

Verb

evisceràre (first-person singular present evìscero, first-person singular past historic eviscerài, past participle evisceràto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to eviscerate, disembowel

Conjugation

Anagrams

Latin

Verb

ēvīscerāre

  1. present active infinitive of ēvīscerō

Romanian

Etymology

From eviscera +‎ -re.

Noun

eviscerare f (plural eviscerări)

  1. evisceration

Declension

Declension of eviscerare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative eviscerare eviscerarea eviscerări eviscerările
genitive-dative eviscerări eviscerării eviscerări eviscerărilor
vocative eviscerare, eviscerareo eviscerărilor

Spanish

Verb

eviscerare

  1. first/third-person singular future subjunctive of eviscerar