excoriere
Latin
Verb
excoriēre
- second-person singular present passive subjunctive of excoriō
Romanian
Etymology
Noun
excoriere f (plural excorieri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | excoriere | excorierea | excorieri | excorierile | |
| genitive-dative | excorieri | excorierii | excorieri | excorierilor | |
| vocative | excoriere, excoriereo | excorierilor | |||