excurs

English

Verb

excurs

  1. third-person singular simple present indicative of excur

Anagrams

Romanian

Etymology

Unadapted borrowing from Latin excursus.

Noun

excurs n (plural excursuri)

  1. excursus

Declension

Declension of excurs
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative excurs excursul excursuri excursurile
genitive-dative excurs excursului excursuri excursurilor
vocative excursule excursurilor

References

  • excurs in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN