excurs
English
Verb
excurs
- third-person singular simple present indicative of excur
Anagrams
Romanian
Etymology
Unadapted borrowing from Latin excursus.
Noun
excurs n (plural excursuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | excurs | excursul | excursuri | excursurile | |
| genitive-dative | excurs | excursului | excursuri | excursurilor | |
| vocative | excursule | excursurilor | |||
References
- excurs in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN