expulza
Romanian
Etymology
Borrowed from French expulser.
Verb
a expulza (third-person singular present expulzează, past participle expulzat) 1st conjugation
- to expel
Conjugation
conjugation of expulza (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a expulza | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | expulzând | ||||||
| past participle | expulzat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | expulzez | expulzezi | expulzează | expulzăm | expulzați | expulzează | |
| imperfect | expulzam | expulzai | expulza | expulzam | expulzați | expulzau | |
| simple perfect | expulzai | expulzași | expulză | expulzarăm | expulzarăți | expulzară | |
| pluperfect | expulzasem | expulzaseși | expulzase | expulzaserăm | expulzaserăți | expulzaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să expulzez | să expulzezi | să expulzeze | să expulzăm | să expulzați | să expulzeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | expulzează | expulzați | |||||
| negative | nu expulza | nu expulzați | |||||