fărâmă
See also: fărâma
Romanian
Etymology
Aphetic form of sfărâmă,[1] possibly from Albanian thërrime,[2] or a substratum term cognate to it. Alternatively from the verb fărâma.[3]
Pronunciation
Audio: (file)
Noun
fărâmă f (plural fărâme)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | fărâmă | fărâma | fărâme | fărâmele | |
| genitive-dative | fărâme | fărâmei | fărâme | fărâmelor | |
| vocative | fărâmă, fărâmo | fărâmelor | |||
Related terms
See also
References
- ^ Alexandru Ciorănescu, Dicționarul etimologic român, s.v. "fărâmă", (Tenerife: Universidad de la Laguna, 1958-66).
- ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, s.v. "fărâmă", Univers Enciclopedic, 1998.
- ^ “fărâmă”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025