fărâmături
Romanian
Etymology
From fărâmătură.
Verb
a fărâmături (third-person singular present fărâmăturie, past participle fărâmăturit) 4th conjugation
- (obsolete) to crumble
Conjugation
conjugation of fărâmături (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a fărâmături | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | fărâmăturind | ||||||
| past participle | fărâmăturit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | fărâmătur | fărâmături | fărâmăture | fărâmăturim | fărâmăturiți | fărâmătur | |
| imperfect | fărâmătuream | fărâmătureai | fărâmăturea | fărâmătuream | fărâmătureați | fărâmătureau | |
| simple perfect | fărâmăturii | fărâmăturiși | fărâmături | fărâmăturirăm | fărâmăturirăți | fărâmăturiră | |
| pluperfect | fărâmăturisem | fărâmăturiseși | fărâmăturise | fărâmăturiserăm | fărâmăturiserăți | fărâmăturiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să fărâmătur | să fărâmături | să fărâmătură | să fărâmăturim | să fărâmăturiți | să fărâmătură | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | fărâmăture | fărâmăturiți | |||||
| negative | nu fărâmături | nu fărâmăturiți | |||||
References
- fărâmături in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN