falț

See also: falt, fält, and -falt

Romanian

Etymology

Borrowed from German Falz.

Noun

falț n (plural falțuri)

  1. rabbet, rebate, groove

Declension

Declension of falț
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative falț falțul falțuri falțurile
genitive-dative falț falțului falțuri falțurilor
vocative falțule falțurilor

See also