ferica
Romanian
Etymology
From ferice, or possibly through a Vulgar Latin root *fēlīcāre, from Latin fēlīx.
Verb
a ferica (third-person singular present ferică, past participle fericat) 1st conjugation
Conjugation
conjugation of ferica (first conjugation, no infix)
| infinitive | a ferica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | fericând | ||||||
| past participle | fericat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | feric | ferici | ferică | fericăm | fericați | ferică | |
| imperfect | fericam | fericai | ferica | fericam | fericați | fericau | |
| simple perfect | fericai | fericași | ferică | fericarăm | fericarăți | fericară | |
| pluperfect | fericasem | fericaseși | fericase | fericaserăm | fericaserăți | fericaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să feric | să ferici | să ferice | să fericăm | să fericați | să ferice | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ferică | fericați | |||||
| negative | nu ferica | nu fericați | |||||