finețe

Romanian

Etymology

Borrowed from French finesse.

Noun

finețe f (plural finețuri)

  1. fineness

Declension

Declension of finețe
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative finețe finețea fineți finețile
genitive-dative fineți fineții fineți fineților
vocative finețe, finețeo fineților