finețe
Romanian
Etymology
Noun
finețe f (plural finețuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | finețe | finețea | fineți | finețile | |
| genitive-dative | fineți | fineții | fineți | fineților | |
| vocative | finețe, finețeo | fineților | |||