finuț
Romanian
Etymology
Noun
finuț m (plural finuți)
- diminutive of fin
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | finuț | finuțul | finuți | finuții | |
| genitive-dative | finuț | finuțului | finuți | finuților | |
| vocative | finuțule | finuților | |||
References
- finuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN