finuț

Romanian

Etymology

From fin +‎ -uț.

Noun

finuț m (plural finuți)

  1. diminutive of fin

Declension

Declension of finuț
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative finuț finuțul finuți finuții
genitive-dative finuț finuțului finuți finuților
vocative finuțule finuților

References

  • finuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN