flencănitură
Romanian
Etymology
From flecăni + -tură.
Noun
flencănitură f (plural flencănituri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | flencănitură | flencănitura | flencănituri | flencăniturile | |
| genitive-dative | flencănituri | flencăniturii | flencănituri | flencăniturilor | |
| vocative | flencănitură, flencănituro | flencăniturilor | |||
References
- flencănitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN