florinte
Esperanto
Adverb
florinte
- past adverbial active participle of flori
Romanian
Etymology
Unknown.
Noun
florinte m (plural florinți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | florinte | florinteul | florinți | florinții | |
| genitive-dative | florinte | florinteului | florinți | florinților | |
| vocative | florinteule | florinților | |||