fofila

Romanian

Etymology

Borrowed from French faufiler.

Verb

a fofila (third-person singular present fofilează, past participle fofilat) 1st conjugation

  1. to sneak out

Conjugation

    conjugation of fofila (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a fofila
gerund fofilând
past participle fofilat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present fofilez fofilezi fofilează fofilăm fofilați fofilează
imperfect fofilam fofilai fofila fofilam fofilați fofilau
simple perfect fofilai fofilași fofilă fofilarăm fofilarăți fofilară
pluperfect fofilasem fofilaseși fofilase fofilaserăm fofilaserăți fofilaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să fofilez să fofilezi să fofileze să fofilăm să fofilați să fofileze
imperative — tu — — voi —
affirmative fofilează fofilați
negative nu fofila nu fofilați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.