forța

See also: forta and forță

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian forzare, from Vulgar Latin *fortiāre.

Verb

a forța (third-person singular present forțează, past participle forțat) 1st conjugation

  1. to force
  2. to oblige

Conjugation

    conjugation of forța (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a forța
gerund forțând
past participle forțat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present forțez forțezi forțează forțăm forțați forțează
imperfect forțam forțai forța forțam forțați forțau
simple perfect forțai forțași forță forțarăm forțarăți forțară
pluperfect forțasem forțaseși forțase forțaserăm forțaserăți forțaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să forțez să forțezi să forțeze să forțăm să forțați să forțeze
imperative — tu — — voi —
affirmative forțează forțați
negative nu forța nu forțați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.