frapa

Romanian

Etymology

Borrowed from French frapper.

Verb

a frapa (third-person singular present frapează, past participle frapat) 1st conjugation

  1. to hit, to strike, to bash

Conjugation

    conjugation of frapa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a frapa
gerund frapând
past participle frapat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present frapez frapezi frapează frapăm frapați frapează
imperfect frapam frapai frapa frapam frapați frapau
simple perfect frapai frapași frapă fraparăm fraparăți frapară
pluperfect frapasem frapaseși frapase frapaserăm frapaserăți frapaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să frapez să frapezi să frapeze să frapăm să frapați să frapeze
imperative — tu — — voi —
affirmative frapează frapați
negative nu frapa nu frapați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.