fricționa

Romanian

Etymology

Borrowed from French frictionner.

Verb

a fricționa (third-person singular present fricționează, past participle fricționat) 1st conjugation

  1. to rub

Conjugation

    conjugation of fricționa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a fricționa
gerund fricționând
past participle fricționat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present fricționez fricționezi fricționează fricționăm fricționați fricționează
imperfect fricționam fricționai fricționa fricționam fricționați fricționau
simple perfect fricționai fricționași fricționă fricționarăm fricționarăți fricționară
pluperfect fricționasem fricționaseși fricționase fricționaserăm fricționaserăți fricționaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să fricționez să fricționezi să fricționeze să fricționăm să fricționați să fricționeze
imperative — tu — — voi —
affirmative fricționează fricționați
negative nu fricționa nu fricționați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.