fruntășime
Romanian
Etymology
Noun
fruntășime f (plural fruntășimi)
- (obsolete) elite
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | fruntășime | fruntășimea | fruntășimi | fruntășimile | |
| genitive-dative | fruntășimi | fruntășimii | fruntășimi | fruntășimilor | |
| vocative | fruntășime, fruntășimeo | fruntășimilor | |||
References
- fruntășime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN