fruntășime

Romanian

Etymology

From fruntaș +‎ -ime.

Noun

fruntășime f (plural fruntășimi)

  1. (obsolete) elite

Declension

Declension of fruntășime
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative fruntășime fruntășimea fruntășimi fruntășimile
genitive-dative fruntășimi fruntășimii fruntășimi fruntășimilor
vocative fruntășime, fruntășimeo fruntășimilor

References

  • fruntășime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN