fugire

Romanian

Etymology

From fugi +‎ -re.

Noun

fugire f (plural fugiri)

  1. a run

Declension

Declension of fugire
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative fugire fugirea fugiri fugirile
genitive-dative fugiri fugirii fugiri fugirilor
vocative fugire, fugireo fugirilor

References

  • fugire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN