furcătură

Romanian

Etymology

From furcă +‎ -tură, or possibly a Vulgar Latin *furcatūra, from Latin furca.

Noun

furcătură f (plural furcături)

  1. (regional, rare) a bifurcation, branching, split, division (especially of a mountain chain)

Declension

Declension of furcătură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative furcătură furcătura furcături furcăturile
genitive-dative furcături furcăturii furcături furcăturilor
vocative furcătură, furcăturo furcăturilor