furcătură
Romanian
Etymology
From furcă + -tură, or possibly a Vulgar Latin *furcatūra, from Latin furca.
Noun
furcătură f (plural furcături)
- (regional, rare) a bifurcation, branching, split, division (especially of a mountain chain)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | furcătură | furcătura | furcături | furcăturile | |
| genitive-dative | furcături | furcăturii | furcături | furcăturilor | |
| vocative | furcătură, furcăturo | furcăturilor | |||