furcea
Romanian
Etymology
From furcă + -ea, or possibly from Latin furcilla, diminutive of furca.
Noun
furcea f (plural furcele)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | furcea | furceaua | furcele | furcelele | |
| genitive-dative | furcele | furcelei | furcele | furcelelor | |
| vocative | furcea | furcelelor | |||