furceluș
Romanian
Etymology
From furcel + -uș.
Noun
furceluș m (plural furceluși)
- diminutive of furcel
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | furceluș | furcelușul | furceluși | furcelușii | |
| genitive-dative | furceluș | furcelușului | furceluși | furcelușilor | |
| vocative | furcelușule | furcelușilor | |||
References
- furceluș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN