furcuță
Romanian
Etymology
Noun
furcuță f (plural furcuțe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | furcuță | furcuța | furcuțe | furcuțele | |
| genitive-dative | furcuțe | furcuței | furcuțe | furcuțelor | |
| vocative | furcuță, furcuțo | furcuțelor | |||