Romanian
Etymology
Borrowed from French fureur, from Latin furor.
Noun
furoare f (plural furori)
- fury
Declension
Declension of furoare
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
furoare
|
furoarea
|
furori
|
furorile
|
| genitive-dative
|
furori
|
furorii
|
furori
|
furorilor
|
| vocative
|
furoare, furoareo
|
furorilor
|