fuziona
Romanian
Etymology
Borrowed from French fusionner.
Verb
a fuziona (third-person singular present fuzionează, past participle fuzionat) 1st conjugation
- to coalesce
Conjugation
conjugation of fuziona (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a fuziona | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | fuzionând | ||||||
| past participle | fuzionat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | fuzionez | fuzionezi | fuzionează | fuzionăm | fuzionați | fuzionează | |
| imperfect | fuzionam | fuzionai | fuziona | fuzionam | fuzionați | fuzionau | |
| simple perfect | fuzionai | fuzionași | fuzionă | fuzionarăm | fuzionarăți | fuzionară | |
| pluperfect | fuzionasem | fuzionaseși | fuzionase | fuzionaserăm | fuzionaserăți | fuzionaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să fuzionez | să fuzionezi | să fuzioneze | să fuzionăm | să fuzionați | să fuzioneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | fuzionează | fuzionați | |||||
| negative | nu fuziona | nu fuzionați | |||||