gâgâi

Romanian

Etymology

Onomatopoeic.

Verb

a gâgâi (third-person singular present gâgâie, past participle gâgâit) 4th conjugation

  1. to gaggle

Conjugation

    conjugation of gâgâi (fourth conjugation, no infix)
infinitive a gâgâi
gerund gâgâind
past participle gâgâit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present gâgâi gâgâi gâgâie gâgâim gâgâiți gâgâie
imperfect gâgâiam gâgâiai gâgâia gâgâiam gâgâiați gâgâiau
simple perfect gâgâii gâgâiși gâgâi gâgâirăm gâgâirăți gâgâiră
pluperfect gâgâisem gâgâiseși gâgâise gâgâiserăm gâgâiserăți gâgâiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să gâgâi să gâgâi să gâgâie să gâgâim să gâgâiți să gâgâie
imperative — tu — — voi —
affirmative gâgâie gâgâiți
negative nu gâgâi nu gâgâiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.