găvănătură
Romanian
Etymology
From găvăna + -ătură.
Noun
găvănătură f (plural găvănături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | găvănătură | găvănătura | găvănături | găvănăturile | |
| genitive-dative | găvănături | găvănăturii | găvănături | găvănăturilor | |
| vocative | găvănătură, găvănăturo | găvănăturilor | |||
References
- găvănătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN