geamandură
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish شماندوره (şamandura), from Greek σημαδούρα (simadoúra).
Noun
geamandură f (plural geamanduri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | geamandură | geamandura | geamanduri | geamandurile | |
| genitive-dative | geamanduri | geamandurii | geamanduri | geamandurilor | |
| vocative | geamandură, geamanduro | geamandurilor | |||
References
- geamandură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN