ghiaur
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish كاور (gâvur), from Persian گاور.
Noun
ghiaur m (plural ghiauri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ghiaur | ghiaurul | ghiauri | ghiaurii | |
| genitive-dative | ghiaur | ghiaurului | ghiauri | ghiaurilor | |
| vocative | ghiaurule | ghiaurilor | |||