ghionti

Romanian

Etymology

From ghiont.

Verb

a ghionti (third-person singular present ghiontește, past participle ghiontit) 4th conjugation

  1. to shove, to push

Conjugation

    conjugation of ghionti (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a ghionti
gerund ghiontind
past participle ghiontit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ghiontesc ghiontești ghiontește ghiontim ghiontiți ghiontesc
imperfect ghionteam ghionteai ghiontea ghionteam ghionteați ghionteau
simple perfect ghiontii ghiontiși ghionti ghiontirăm ghiontirăți ghiontiră
pluperfect ghiontisem ghiontiseși ghiontise ghiontiserăm ghiontiserăți ghiontiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ghiontesc să ghiontești să ghiontească să ghiontim să ghiontiți să ghiontească
imperative — tu — — voi —
affirmative ghiontește ghiontiți
negative nu ghionti nu ghiontiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.